Sari la conținut
Rafturi cu mărfuri numărate la inventarierea patrimoniului unei firme mici
Diverse

Inventarierea patrimoniului: cum te pregătești din timp

Inventarierea patrimoniului este operațiunea prin care firma verifică dacă bunurile, creanțele și datoriile din contabilitate există în realitate și au valoarea înregistrată. Rezultatul se trece într-un proces-verbal, iar diferențele găsite (plusuri sau lipsuri) se rezolvă înainte de închiderea anului.

Pentru o firmă mică, termenul sună greoi. În practică, inventarierea înseamnă să numeri ce ai, să compari cu listele contabilului și să explici diferențele. Cine se pregătește din timp o parcurge într-o după-amiază.

De ce se face inventarierea?

Legea contabilității cere ca situațiile financiare să reflecte imaginea reală a firmei. Dacă în evidență apar mărfuri vândute de mult, mașini scoase din uz sau clienți care nu mai există, bilanțul arată altceva decât realitatea. Inventarierea scoate la iveală astfel de decalaje și îi oferă administratorului o imagine corectă a ceea ce deține.

Mai e un motiv: o firmă care își cunoaște bunurile ia decizii mai bune despre achiziții, asigurări și vânzarea echipamentelor vechi. Are și un rol practic: descoperi stocuri blocate, echipamente nefolosite și creanțe vechi pe care nu le mai poți recupera. Despre cum ajunge acest rezultat în situațiile anuale, vezi și greșelile frecvente legate de bilanțul anual.

Ce se inventariază într-o firmă?

Se inventariază toate elementele de activ și de pasiv. Fiecare categorie se verifică altfel:

Element Cum se verifică
Mărfuri și materiale Numărare fizică, comparată cu fișele de stoc
Mijloace fixe (mobilier, utilaje, calculatoare) Verificare la fața locului, după lista de active
Numerar din casierie Numărarea banilor și compararea cu registrul de casă
Conturi bancare Confirmare de sold de la bancă sau extras la data inventarierii
Clienți și furnizori Confirmări de solduri, verificare documente
Datorii și provizioane Analiza documentelor și a contractelor

Ceea ce nu poate fi numărat (creanțe, datorii) se verifică pe baza documentelor, nu a ochiometrului. Pentru un client care se numără în balanță cu o sumă și a cărui firmă nu mai există, se pune întrebarea dacă suma este încă recuperabilă.

Cine face inventarierea și cum se numește echipa?

Administratorul numește, prin decizie scrisă, comisia de inventariere. Într-o firmă mică, comisia poate avea două sau trei persoane, iar o persoană care gestionează bunurile respective nu ar trebui să fie singura care le numără. Aceasta e logica separării atribuțiilor: cine păstrează bunul nu este singurul care îl verifică.

Decizia de inventariere indică perioada, bunurile cuprinse și componența comisiei. Fără ea, rezultatele nu au valoare de document justificativ.

Cum te pregătești, pas cu pas

  1. Cere contabilului listele scriptice: stocuri, mijloace fixe, solduri de clienți și furnizori.
  2. Pune ordine fizic: materialele pe categorii, produsele deteriorate separat, depozitul curat și accesibil.
  3. Oprește mișcările de marfă în timpul numărătorii sau notează exact ce a intrat și ce a ieșit.
  4. Numără fiecare bun, în echipă de câte doi, și scrie rezultatul în lista de inventariere.
  5. Compară cu listele contabilului și marchează diferențele.
  6. Redactează procesul-verbal cu constatările comisiei, în termenii folosiți în firmă.

Fiecare listă de inventariere se semnează de membrii comisiei și de gestionar, pagină cu pagină, iar corecturile se fac prin tăiere, nu prin ștergere. Dacă ai respectat de-a lungul anului documentele de intrare și ieșire, pasul cinci va fi liniștit. Dacă nu, diferențele vor fi numeroase și greu de explicat, iar evidența stocurilor devine proiectul principal.

Ce faci cu plusurile și lipsurile?

Un plus înseamnă că ai mai mult decât arată evidența: de obicei o intrare neînregistrată. O lipsă înseamnă invers: marfă vândută fără document, furt, pierdere, deteriorare sau o greșeală de gestiune. Fiecare diferență se analizează, se explică în scris și se înregistrează în contabilitate.

Tratamentul fiscal al lipsurilor nu se improvizează: unele pierderi pot fi justificate prin norme de scădere naturală sau prin acte de casare, altele pot atrage consecințe fiscale pentru firmă sau pentru persoana responsabilă. De aici regula de bun-simț: nu corecta evidența singur și nu arunca marfa fără proces-verbal. Cheamă contabilul înainte de a scoate din gestiune ceva.

Un caz des întâlnit este marfa returnată de clienți sau către furnizori, care apare în fișe diferit de ce găsești pe raft. Modul de tratare este descris în articolul despre returnarea mărfurilor către furnizori.

Când se face și cât de des?

Legea prevede inventarierea cel puțin o dată pe an, de regulă înainte de întocmirea situațiilor financiare, și în situații speciale: schimbarea gestionarului, fuziune, dispariția unor bunuri sau la cererea organelor de control. Perioada exactă și regulile pentru fiecare tip de firmă pot varia, așa că stabilește calendarul împreună cu contabilul.

Multe firme mici aleg și inventarieri parțiale, în cursul anului, pentru stocuri sau casierie. Ele nu înlocuiesc inventarierea anuală, dar dau o imagine mai bună și reduc surprizele.

Întrebări frecvente

Trebuie inventariat și un cont bancar?

Da, prin compararea soldului din contabilitate cu cel din extrasul sau confirmarea băncii la data inventarierii.

Pot face inventarierea singur, dacă am o firmă cu un singur asociat?

Se poate, în practică, dar este recomandabil să implici o a doua persoană, măcar pentru verificarea numărătorii, și să consemnezi totul în scris.

Ce documente rămân după inventariere?

Decizia de inventariere, listele de inventariere semnate, procesul-verbal și eventualele note explicative. Ele se arhivează împreună cu restul documentelor contabile.

Din arhivă

DiverseEducatie FinanciaraNoutati FiscaleContabilitate OnlinePlanificare FiscalaReducerea CosturilorCasa si gradinaAfaceri