Sari la conținut
Rafturi cu produse într-un magazin mic, pentru evidența stocurilor
Diverse

Evidența stocurilor într-un magazin mic: metode simple

Evidența stocurilor înseamnă urmărirea, pentru fiecare produs, a cantității și a valorii de la intrarea în firmă până la vânzare sau scoatere din gestiune. Într-un magazin mic, ea îți spune ce ai pe raft, cât te-a costat și, mai ales, la ce preț trebuie vândut ca să rămână profit.

Fără ea, marfa pare întotdeauna „destulă” până în ziua în care nu mai ai tocmai produsul cerut. Cu ea, vezi stocurile blocate, vânzările reale și pierderile de gestiune.

Ce trebuie să știi pentru fiecare produs?

Un sistem simplu urmărește patru lucruri: cantitatea de la început, intrările, ieșirile și cantitatea rămasă. În plus, pentru valoare, ai nevoie de costul de achiziție, adică prețul din factura furnizorului la care se adaugă costurile aferente (transport, taxe vamale, dacă există). Marja ta pornește de la acest cost, nu de la prețul de raft al furnizorului.

Documentele de bază sunt nota de intrare-recepție (NIR), care consemnează marfa primită, bonul de consum sau avizul pentru ieșirile fără vânzare și factura sau bonul fiscal pentru vânzări. Dacă sunt completate la timp, stocul scriptic se apropie de cel real.

Ce metode de evaluare a ieșirilor există?

Aceeași marfă poate fi cumpărată de mai multe ori, la prețuri diferite. Când vinzi un produs, trebuie să știi cu ce cost îl scazi din stoc. Cele mai întâlnite metode sunt:

Metodă Cum funcționează Când se potrivește
FIFO (primul intrat, primul ieșit) Se scade întâi marfa cu costul cel mai vechi Produse perisabile sau cu termen de valabilitate
Cost mediu ponderat Se recalculează un cost mediu la fiecare intrare Produse similare, depozitate laolaltă, cu prețuri variabile
Preț de vânzare cu amănuntul Evidența se ține la preț de raft, cu adaosul separat Magazine cu multe produse mici și prețuri afișate

Nu există o metodă „cea mai bună” în toate cazurile. Alegerea o faci cu contabilul, o consemnezi în politicile contabile ale firmei și o aplici consecvent. Schimbarea metodei de la o lună la alta, doar pentru că iese o marjă mai frumoasă, nu este acceptabilă.

Cum ții evidența, pas cu pas?

  1. Numerotează fiecare produs cu un cod propriu, chiar dacă are și cod de bare de la producător.
  2. Înregistrează intrările cu NIR în ziua în care primești marfa, nu la sfârșitul săptămânii.
  3. Înregistrează ieșirile din vânzări și din alte motive (degradare, consum propriu, donație) pe documente distincte.
  4. Compară lunar stocul scriptic cu cel numărat pe raft la produsele cele mai valoroase.
  5. Notează diferențele și cauza lor, ca să le poți trata la inventarierea anuală.

Un magazin mic poate folosi un program de gestiune simplu, legat de casa de marcat, care scade automat stocul la fiecare vânzare. Dacă firma folosește tabele, alege un format unic și o singură persoană care îl actualizează.

Ce se întâmplă cu marfa deteriorată sau expirată?

Marfa care nu mai poate fi vândută nu dispare pur și simplu din rafturi. Se întocmește un proces-verbal de constatare a degradării, cu cantitatea, valoarea și cauza (expirare, ambalaj rupt, deteriorare la transport), apoi marfa se scoate din gestiune. Regulile de deducere pentru astfel de pierderi sunt stricte și depind de natura lor, de aceea consultă contabilul înainte de a arunca ceva de valoare.

Un caz aparte este marfa returnată furnizorului sau de client. Evidența ei necesită documente de returnare și, în unele situații, facturi de stornare, așa cum se explică în materialul despre returnarea mărfurilor către furnizori.

Ce greșeli întâlnim cel mai des?

  • Intrări înregistrate cu întârziere, ceea ce face ca produse reale să apară ca „lipsă”.
  • Vânzări fără bon, care scad stocul real, dar nu și pe cel scriptic.
  • Prețuri de achiziție trecute greșit sau fără costurile de transport.
  • Stoc „fantomă”: produse care apar în evidență și nu mai există de luni de zile.
  • Produse vândute la prețuri mai mici decât costul, fără ca cineva să observe.

Ultima greșeală se vede doar când legi evidența stocurilor de marja reală. O analiză lunară a primelor cinci produse, ca valoare, te scutește de multe surprize. Dacă te interesează cum se leagă aceste cifre de rezultatul firmei, citește și diferența dintre profit contabil și profit fiscal.

Cât stoc ar trebui să ții?

Un stoc prea mic înseamnă vânzări pierdute, unul prea mare înseamnă bani blocați. O regulă practică este să urmărești rotația: cât durează, în medie, de la achiziția unui produs până la vânzarea lui. Produsele care stau pe raft mult mai mult decât restul sunt candidate la reduceri, la schimb cu furnizorul sau la oprirea comenzilor.

Pentru produsele de bază, stabilește un nivel minim de la care comanzi din nou. Pentru produsele sezoniere, planifică stocul în funcție de vânzările anului anterior, nu de impresii.

Întrebări frecvente

Am nevoie de program de gestiune dacă am doar câteva zeci de produse?

Nu neapărat, dar un tabel bine ținut este minimum. Odată cu creșterea numărului de produse, un program devine mai ieftin decât greșelile.

Ce fac cu marfa primită fără factură?

Nu o treci în stoc „pe încredere”. Cere factura sau documentul de achiziție și discută cu contabilul modul de înregistrare.

Cine răspunde de stoc în firmă?

Gestionarul numit prin decizie. Într-o firmă mică poate fi chiar administratorul, dar rolul se consemnează în scris.

Din arhivă

DiverseEducatie FinanciaraNoutati FiscaleContabilitate OnlinePlanificare FiscalaReducerea CosturilorCasa si gradinaAfaceri